DVD

Digital Versatile Disc

DVD-RAM

DVD Random Acces Memory este un tip de discuri prezentat in 1996 care enumera mediile reinscriptibile DVD-RAM cat si unitatile optice capabile sa le inscriptioneze. Mediile tip DVD-RAM se utilizeaza in computere si in camere video incepand cu anul1998.
In prezent exista trei tehnologii concurente pentru DVD-urile reinscriptibile DVD+RW si DVD-RW.
Tehnologia DVD-RAM este considerata mai performant decat alte tehnologii DVD pentru aplicatiile specifice unui computer, cum ar fi stocarea de date, backup-ul sau arhivarea. In mod ciudat DVD-RAM are o popularitate mai mare in industria de camere video si de dispozitivele asemanatoare decat in cea a computerelor.
Structura mediului DVD-RAM este similara cu cea a HDD sau cu cea a FDD, datele fiind stocate pe piste (track-uri) concentrice. DVD-RAM poate fi accesat la fel cau un HDD de obicei fara a fi nevoie de nici un software suplimentar. DVD-RW si DVD+RW stocheaza datele pe o pista sub forma de spirala necesitand un software specific pentru scriere/citire.

DVD-R

DVD-R este un tip de mediu de inregistrare, avand tipic o capacitate de stocare de 4.71 GB (sau 4.39 GB), cu toate ca standardul original dezvoltat de Pioneer atingea un maxim al capacitatii de 3.95 GB (3.68 GB). Pioneer de asemenea a realizat o versiune cu doua straturi (dual-layer), DVD-R DL cu o capacitate de 8.54 GB lansata in 2005. Datele de pe un disc DVD-R nu pot fi modificate, contrar mediilor DVD-RW care pot fi reinscriptionate de un numar mare de ori (1000+).

DVD+R

DVD+R este un mediu de inregistrare cu o capacitate de stocare 4.7 GB (4.377 GB), capacitate un pic mai mica decat cea a DVD-R (4.382 GB). Formatul a fost dezvoltat de o coalitie de producatori numita Alianta DVD+RW in 2002. De atunci formatul DVD+R este in competitie cu DVD-R. Exista o serie de diferente tehnice esentiale intre varianta DVD cu plus si cea cu minus, cu toate ca utilizatorii nu vor observa diferenta. Un exemplu ar fi sistemul de masurare al vitezei al DVD+R (ADIP - ADress in Pregroove) care este mai putin susceptibil la interferente si erori decat sistemul LPP (Land Pre Pit) utilizat de DVD-R. In plus DVD+R are un sistem mai robust de management al erorilor, acesta oferind o siguranta mai mare la scriere cat si la acuratetea a datelor inscriptionate.

Din 2007 piata mediilor de inregistrare tip DVD nu da semne ca ar avea puterea de a stabili care este formatul preferat. Din acest motiv a crescut numarul de unitati optice de scriere care suporta ambele formate. DVD-R are un avans de 5 ani fata de mai noul DVD+R, dispozitivele DVD player mai vechi fiind cel mai probabil compatibile doar cu formatul mai vechi.
In 2008 DVD6C Licensing Group a acceptat in final DVD+R si DVD+RW prin adaugarea lor pe lista de produse de tip DVD licentiabile